In Romania, emiterea si folosirea semnaturilor electronice este reglementata prin legea 455 din 2001.

Semnatura electronica este, conform textului acestei legi,  un set de date asociate intre ele, ce servesc drept metoda de identificare.

Semnaturile electronice sunt de doua tipuri.

Semnatura electronica extinsa indeplineste o serie de criterii: faptul ca este legata in mod unic de semnatarul ei, ca garanteaza identificarea acestuia si ca mijloacele prin care ea este creata sunt controlate numai de semnatar. De asemenea, aceasta se raporteaza la datele electronice astfel incat orice modificare ulterioara a acestora este identificabila.

Semnatura electronica simpla are valoare juridical normala doar daca este recunoscuta de cel caruia i se opune. Atunci cand forma scrisa a unui contract se impune ca o conditie a recunoasterii validitatii sale, doar semnatura electronica extinsa poate fi folosita pentru a se face dovada respectivului contract.

Datele prin care se creeaza semnatura au un format electronic cu caracter unic, spre exemplu chei criptografice ori coduri ce sunt folosite de titular pentru a crea semnatura electronica.

Semnatura electronica se creeaza prin intermediul unui dispozitiv de tip token pe care sunt instalate datele de identificare si printr-un software. Pe dispozitivul securizat de creare a semnaturii electronice, datele, prin care aceasta este generata, sunt unice,  garantandu-se confidentialitatea lor si prevenind falsificarea certificatului.

Din punctul de vedere al legislatiei, orice document in format electronic caruia i s-a atasat o semnatura electronica, emisa printr-un certificat valid, este asimilat, inscrisului sub semnatura privata, impunand aceleasi conditii si efecte ale semnaturii olografe..